Când am început activitatea în această parohie (la începutul anului 2000) mi-am propus să mă ocup atât de munca spirituală cât și de înzestrarea materială a parohiei, așa cum este îndatorirea pastorală a unui preot. În scurtă vreme însă, mi-am dat seama că nu poți zidi bine și cu spor construcții materiale fără a zidi mai întâi suflete. Așa a început o muncă pentru care am fost inițial criticat dar care în timp a dat roade. Și ce de roade!...Multe și mari pentru o parohie atât de mică și atât de săracă...
Am alergat mai întâi cu rugăciunea la Cel Care stăpânește toate și în Numele Căruia mă aflam acolo, Bunul Dumnezeu. Am cerut de asemenea mijlocirile patronilor sfântului locaș: Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ocrotitoare cu Sfântul Său Acoperământ și Marele Mucenic Gheorghe, cel de biruință purtător. Mai apoi am început desțelenirea ogorului duhovnicesc: slujbe dese, catehizare, spovedanie oriunde și oricând, multă sfătuire cu oamenii și apropiere de ei, de viața lor, de problemele lor. Iar cu cât harul lui Dumnezeu se revărsa mai mult peste parohie și cunoașterea reciprocă între enoriași și mine, preotul lor sporea au început să se vadă și roadele.
Un alt aspect pe care l-am avut în vedere și pe care îl amintesc mereu este faptul că "preoții vin și pleacă dar parohia rămâne". Prin urmare ceea ce construim aici construim spre slava lui Dumnezeu și spre buna funcționare a parohiei dar și spre veșnica pomenire a ctitorilor, atât în ceruri cât și pe pământ. De la început am dat în primire epitropului și consiliului bisericesc banii proveniți din donații și i-am îndemnat să se implice activ și să nu aștepte ca alții să facă pentru ei. I-am încurajat să aibă inițiative și să le pună în aplicare, desigur, cu binecuvântarea preotului. În timp am atras și adus în consiliul bisericesc oameni tineri, o alegere care și-a dovedit în timp utilitatea (realizările majore din ultimii ani le sunt datorate acestor tineri).
Multe s-au făcut în acești 12 ani și jumătate. Multe mai sunt de spus, dar în postările ulterioare.
